Cu ce viteza ne grabim si incotro ne indreptam?

Cand suntem mici ne dorim sa crestem mai repede, sa purtam pantofii cu toc ai mamei, sa ii folosim trusa de machiaj, dar nu realizam cat de repede trece timpul si deja ne trezim studenti. Acum de abia asteptam sa terminam studiile si sa mergem la servici, sa fim independenti. Dar dupa ce le realizam pe toate, incotro ne mai grabim? Eu cred ca graba este mai mult decat un obicei, este o dependenta. Intr-o lume care se afla in continua miscare si care se schimba de pe o zi pe alta, este musai sa tinem pasul. Ne dorim ca dupa ziua de luni sa urmeze vineri si sa vina week-end-ul cat mai repede, dar nu pentru a ne odihni, ci pentru a rezolva cat mai multe treburi de care nu am avut timp sa ne ocupam in timpul saptamanii. Trebuie sa ne intalnim cu prietena cea mai buna, sa facem curat, sa vedem ce promotii au aparut in magazine, facem cumparaturi in graba,  ne vizitam parintii, bunicii cum altfel decat pe fuga pentru ca nu ne ajunge timpul, ne grabim…. Intrebarea este unde vrem sa ajungem? Pana la urma linia de sosire este aceeasi pentru toata lumea, important este cum ajungi acolo.

Corpul uman este efemer, iar noi tragem de el asa cum tragem de timp si credem ca niciodata nu vom ajunge la finish. Uneori ar trebui sa lasam timpul sa se deruleze putin in „slow motion” si intre timp sa obervam lucrurile care conteaza cu adevarat, cele care conteaza mai putin si cele care nu conteaza deloc. Trebuie sa ne permitem sa iesim din ritm, ritmul prea rapid al unei lumi care nu mai lasa in urma bucurii, amintiri frumoase, iubiri, poate doar cladiri imense de birouri mici ca niste cutii de carton in care suntem prizonieri.

Daca totusi suntem pe fuga, cu cati km/h alergam si cand ajungem unde ne-am propus?